suntem fiinte energetice (lumina) cu un suflet care isi cauta implinirea prin satisfacere, materializandu-ne astfel, prin aceste forme, prin aceste trupuri, cautandu-ne lectiile, pierzandune in iubirea asta care ne-a distantat de la natura de la inceput, practic am fi una cu universul, dar in momentul in care am ales sa ne materializam astfel, ne-am blocat sufletele in acest ciclu interminabil, manifestanddu-se intr-un mod paradoxal si distructiv...

si din nou revin la scrierile mele imprastiate, fara a imi pasa daca au vreun inteles pentru altii ochi s-au vreo corectitudine gramaticala sporita...ca de obicei, sunt prea multe idei, aceste scrieri fiind concepute pentru ordonarea lor... pentru a te autodepasi, mereu vei avea nevoie de experiente noi, chiar daca stai si contemplezi la cunoasterea de sine, tot se va ajunge la un grad de plafonare in care tot ce e nou nu se poate recunoaste sau reflecta decat dupa trecerea unei perioade  dupa care te confrunti cu o situatie in care realizezi cum ai evoluat dar, sa revenim la cunoasterea de sine, nu stiu daca e bine sa plecam de la dorinta de cunoastere, pentru ca daca eliminam dorinta, am fi deja acolo, practic, cea mai simpla metota de autocunoastere si autodepasire e marturia, marturia asupra gandului, care probabil corupt de societate si de anii de indoctrinare, formeaza un ego foarte distant si inconstient de sine... astfel ajung sa realizez cat de usor coruptibil este sufletul tanar, pierdut in dorinta momentului, capabil sa deschida orice usa spre implinirea sa... atat timp ne pierdem si ne chinuim sa ne facem intelesi, cand de fapt trebuie doar sa marturisim si sa fim constienti de unele lucruri sau lectii cu care sa ne ajutam reciproc si sa ne facem intelesi fara nici un fel de iluzie creeata de propria perceptie... constientizarea starilor diferite de constiinta ajuta la dezamorsarea autopilotului format  in acei ani, probabil autocunoasterea este un infinit, dar asi prefera ca in momentul in care iti cunosti personalitatile creeate sau definite de diferitele stari de spirit si surse externe, vom fi in punctul in care marturia va fi atat de satisfacatoare in cat va creea un autocontrol sau o potrivire a momentului cu ajutorul intuitiei, in cat orice frica sau nevoie de mai mult si mai bun sa dispara, pur si simplu sa ne multumim cu momentul... astfel ajung sa realizez ca de aici a plecat distantarea fata de natura, suntem indoctrinati cu grandomanie, cu dorinta de mai bun, mai mult, cu mai multa dragoste, astfel creeandu-se un cliseu in cautarea spiritualitatii divine... realizand ca mereu cautam acel tipar pentru acel ceva, uitand ca noi suntem creeatia si definim momentul... aici e splendoarea vietii, in realizarea ca daca adam si eva nu se plictiseau, nu muscau din mar, dar aici e tot o forma de indoctrinare, prin frica de pacat, practic daca ne multumeam cu acea divinitate a paradisului oferit de ea insusi, nu ajungeam sa ne cautam calea noastra separata (cea luciferiana 6 infinitul) in care materializam si disolvam lucrurile cu focul iubirii, aici sta splendoarea vietii, cu toate influentele, sa ajunem sa realizam si sa fim capabil sa manifestam divinitatea prin modul nostru unic, prin care ne-am distantat fata de ea din prima.... pentru a reveni la manifestarea dorintei egoiste de a memora orice semn al divinitatii, cu frica pierderii lui, care creeaza acest cliseu ciudat si pervers, daca am respecta informatia si nu am mai tanji dupa memorarea ei, am realiza dupa o anume perdioada ca devenim acea informatie prin simplul fapt ca am descoperit-o, astfel inchei cu sufletul impacat si cu greutatea ridicata de pe umeri, ce ne ingreuneaza mintile cu acumularea cunostintei...

povestea sistemului solar (calea lactee)

http://vplay.ro/watch/ttjhzqxj/
inaintand in viata, facand legaturi intre ideologii si modele de expansiune ajung sa vad un documentar cu ideea de a popula planeta marte, spunand ca ar fi plauzibil si chiar la indemana catorva sute de ani. Cu astea spuse ajung sa constientizez ca dupa ipoteza unui documentar al istoriei ascunse a umanitatii, undeva la inceputul timpurilor pe planeta pamant, fiintele ce se bucurau de prezenta pe aceasta planeta, erau la un nivel vibrational foarte ridicat chiar si d.p.d.v.d dimensional, bucuranduse de pace si de manifestarea vietii cu diferita fiinte... dar, motivul pentru care am ajuns aici e acela ca planeta marte ar fi fost locuita atunci de fiintele respective (martienii) care prin urmarea alegerii caii luciferiane (distantarea fata de natura) au ajuns in postura in care suntem noi acum, aceea de a popula o planeta vecina (din cauza razboaielor  si a situatiei respective de atunci), cine stie ce manifestare materiala influientata de progres tehnologic si sau iubirea de viata  care ducea totul la un infinit, prin acel sistem luciferian... care in final prin venirea lor aici l-am mostenit, influentand si schimbad cursul materializarii vietii de atunci... impreuna cu fiintele ce salasluiau planeta, incepem sa ajungem spre toata resetarea cu piramidele si razvratirea istoriei ascunse a planetei, d.p.d.v.d. al nuvelei, se ajunge intr-un scenariu interstelar, extraterestru ca "Men in black" dar sa nu deviem... scriu aceste randuri pentru ca se ajunge din nou la avel acel infinit (6) in care istoria se repeta ( incercand sa populam, cu aceasta iubire luciferiana sau manifestare a vietii) planeta care ne-a adus la ideea asta initial... inainte de a ne pierde in acest vis minunat al potentialului de manifestare a creearii divine, o taiem de la picioare gandindu-ne daca dragostea asta in sine, este cea ce ne consuma, ce creeaza autoditrugerea asta prin manifestarea ei, vazand initial ca repornirea acestei planete s-ar face prin aceeasi metoda de incalzire globala de care suferim si noi, care se manifesta pintr-o maniera parazitala. Astfel Incepem sa realizam ca nu e adevarata menire a creatiei si a vietii, prin acest paradox devorator de planete prin iubire, manifestarea sufletului trebuie materializata intr-o natura diferita, ajungand iar la paradox, nestiind adevarata natura a sufletului, ajung la constientizarea nemuririi prin suflet si nu prin atasamentul material care se dizolva prin pierderea ego-ului si prin tanjrea sa dupa reincarnare s-au recreere materiala, de si e minunata splendoarea cu care se intampla aceasta dragoste, cand planeta marte a murit, cred ca a fost inghetata de un razboi nucleear care a si demagnetizat planeta, distrugant ecostemul...
 Realizand aceste lucuri, le putem lega de cercetarile savantilor, care incearca sa lege acest "puzzle" care ar re-startata planeta, minunat fiind din cauza nevoiei de acel magnetism, manifestat prin sufletele ce ar lega piesa... aici incerc sa ma opresc pentru a imi pastra o anume limpezire a ratiunii, cu care sa imi continui cercetarile si viata intr-o maniera echilibrata si binecuvantatoare...

http://www.youtube.com/watch?v=uAm-kbzT7xw


Refacerea legaturii cu sufletul, cu adevarata natura a eternitatii si a univesului este esentiala, prin curatarea karmei cu manifestarea acestei vieti, prin acceptarea si disolvarea ego-ului sau a personalitatii false, lucrand in armonie cu ele pentru a duce umanitatea  spre o evolutie positiva si binecuvantatoare, pentru a sfarsi regimul tiraniei si a inconstientei sociale, pentru a renunta la grija cu care se manifesta frica, revenind la potentialul momentului infinit, in care gandul viitorului se manifesta prin creearea prezenta ce o manifestam cu pasiune prin arta si iubire.

incercand sa mai scriu, realizez ca dupa inca o zi de documentare si  suprainformare cu tot felul de citate si videoclipuri ajung sa fiu extenuat in asa fel in cat nici nu stiu ce sa mai sciu...doar astfel ajung la limpezirea mintii pentru o oare care intelegere de sine...

Mai scriu din cand in cand gandundu-ma de ce nu o fac in fiecare zi, e necesar oare? din moment ce scriu pentru a ma autodepasi, incerc sa nu ma limitez la tiparele unui jurnal classic, astfel, mai scriu din cand in cand, simtind nevoia de a imortaliza momentul, ziua sau situatia.
Azi de exemplu, in graba mea de a imi incepe ziua, am consumat doza de lactoza necesara pentru a imi starni alergia si inflamarea totala a organismului, doar asa am ajuns sa realizez ca tot atata timp mi-a luat sa mananc, indiferent de timpul prepararii si sunt ferm convins ca intoleranta la lactoza e un lucru normal si nu o afectiune a organismului din moment ce lactoza nu e naturala. Astfel ma bucur de felul in care legea atractiei ma ajuta in a imi gasi leacul... altfel nu poti simti\constientiza izbucnirea organismului in momentul in care incerci sa echilibrezi dieta, trecand intr-un mediu alcalin, pana si cea mai mica felie de grefa te face sa te strambi in momentul in care intra in contact cu aciditatea marita....totusi revin la autopilot si la mintea negativa formata dealungul anilor de programare, curatarea si detoxifierea incepe din momentul constientizarii, iluminarea este un proces distructiv, dovedind splendoarea gandirii si a vietii prin acest simplul fapt.

Omul din umbră

Din scurt aşa pot să zic
Ca tot ce am perceput a fost unic
Atât de greu în cât am putut să mă ridic
Să fac bine din rău prin tot ce vă zic
CA viata e scurtă doar când o sacrific
Momentul infinit e doar cel mărturisit
IN conştiintă mă pierd când am ceva de dorit
Revenind înapoi la martorul umilit
CE binecuvanteaza prin tot ce-i gândit...
Disolvand ego-ul mereu nehranit
Văzând echilibru în tot ce-i trăit.
Vă salut acum că sunt ostenit şi e timpu'...
în subconştient să visam infinitul...



fix asa cum e,
inaintad in acest moment,
prin marturia gandului,
spre cunoasterea de sine... <3
din scurt aşa pot să zic
Ca tot ce percep este unic
Atât de greu în cât pot să mă ridic
Să fac bine din rău prin tot ce vă zic
CA viata e scurtă doar când o sacrific
Momentul infinit e doar cel mărturisit
IN conştiintă mă pierd când am ceva de dorit
Revenind înapoi la martorul umilit
satul de tentatii ce ma mentin neimplinit
binecuvantand prin tot ce-i gândit...
Disolvand ego-ul mereu nehranit
ce oglindeste din sinele pur, necioplit
ce scrie cuvinte de neoprit...

azi ma intreb de ce mai scriu si totusi o fac pentru ca numai asa observ plafonarea vietii, deja devine plafonant scrisul in sine, ego-ul reprima, letargia sau comoditatea este instalata bine, multumindu-ma doar cu pierderea in fantezii, realizez ca nu mai e de ajuns doar sa scriu, astfel trebuie gasita o ocupatie cu o oarecare rutina si un venit sigur si instant pentru o alta satisfacere inafara de cea divina, muzica fiind singura care nu impune decat placere, ma pot pierde in ea cu un sentiment unic de recreere si definire a momentului, ma pierd atat de tare in ea in cat dispare orice nevoie de a ma mai stresa cu ceva, pur si simplu aduce la constiinta splendoarea momentului, pierzandu-ma in ea si in el...