Incepand inca o zi in acelasi stil plafonant, observ efectele unei nevoi de disolvare a personalitatii, pur si simplu toata nevoia si dorinta de memorare a ajuns la un maxim in care ma trezesc si incerc sa nu ma pierd in frustrarea repetarii aceluiasi ciclu zilnic, in care stiu si respect ca sunt pe drumul cel bun si doar marturia mea e suficienta pentru progresul divin. Incercand sa nu ma pierd in detaliile si frustrarile acumulate dealungul anilor, mi-am continuat asa numitul program, cu o dificultate sporita asupra concentrarii, realizand prin insistenta mamei ca luna este la cea mai mare distanta fata de noi, astfel explicandu-se devitalizarea si debusularea excesiva (excluzand posibile efecte negative alei destainuii cu iarba).... revenind la dezvoltarea personalitatii, incep sa scriu acest jurnal pentru a elibera gandul de dorinta memorarii s-au imortalizarii.... astfel dupa ultima masa din zi, incep sa scriu despre mine si drama ce ma determinat sa simt nevoia de a o face. O numesc drama pentru toti ne manifestam prin ea, fie de la anii de indoctrinare cu filme si drame regizate, fie din societate, toti suntem o drama umblatoare, care mai decare mai mare, asteptand sa izbucnesca in plansetul eliberarii si al adevarului... trebuie sa invatam sa respectam aceasta drama pentru a o dizolva, sa fim recunoscatori ca ne-a facut sa fim asa cum suntem. Fara drama poate nici nu si fi scris acest text, odata ce constientizezi drama si inveti sa traiesti cu ea, se transforma in bucurie si dispare pentru ca am depasit acea persoana care se pierdea in ea si reprima orice scanteie a sinelui adevarat. Cu toate astea zise, tot m-am pierdut in splendoarea dramei, astfel tin sa revin la ideea ca am inceput sa scriu acest jurnal pentru a constientiza si diferentia starile de spirit definite de diferitele stari ale personalitatii mele, cu prea multe ganduri si prea multe idei din care sa fac o generalizare cu care sa realizez si sa corectez nebunia ce ma inconjoara....
Cum ziceam, am inceput ziua cu disolvare a frustrarii mele fata de rutina nimicului, doar ca sa ma pierd in frustrarea mamei cu care convietuiesc, astfel dupa o mica razvratire pentru intelegere, mi-am urmat instinctul si am plecat la pretuitul curs de yoga. Analizant pe drum motivul starilor bipolare, am reuist sa evit frustrarea controlorilor de autobuz reluandu-mi calea la un pas ghidat de sunetele linistitoare ale muzicii momentului... bipolaritatea a continuat, aproape intorcandu-ma din drum spre amintirea ca acasa asi fi lenevit in meditarea la frustrare, in final pierzandu-ma in ea.... astfel am continuat drumul si am realizat comoditatea ucigatoare a nimicului in care aproape ma-ntorsesem, cum ca pe moment imi suna bine sa stau acasa si sa incerc sa inteleg de unde pleaca lenea asta, dar rapunsul a fost subit si urmat de drum am realizat ca toata nevoia depersonalizarii nu era decat razvratirea ego-ului pe care chiar si in momentul asta incerc sa il inteleg, drumul a continuat, ajungand la curs, mi-am continuat marturia gandului, constientizand persoana falsa generata de anii de indoctrinare in societate, care imi tot repeta diferite nevoi, dorinte si fetishuri, autocompararea personalitarii se intampla cu fiecare minut si vorb a zisa, incercand sa nu ma pierd in judecarea celor din jur am realizat ca doar prin constientizare ne corectam, astfel a revenit memoria de a imortaliza aceasta persoana falsa prin acest jurnal, in care sa o imbunatatesc si sa o disolv. Doar astfel imi voi putea aranja si controla gandurile intr-un regim normal si logic, pentru a putea intelege ceva din aceasta harababura a gandurilor si personalitatii mele...
si totusi dupa nenumaratele mele ore in care in cerc sa ma delimitez, prin diverse revelatii avute cu diversi oameni, am ajuns ca in final sa scriu asta....
Reteaua asta sociala se intinde pe doua planuri simple (pozitiv si negativ), in care utilizatorul se limiteaza prin a percepe doar informatile ce il definesc, restul nu fac decat sa ii nasca frustrari si reprimari ce il tin intr-o stare letargica si inconstienta, astfel, in momentul in care gaseste ceva "negativ", care sa il scoata din modulul de autopilot al perceptiei sale, va tanji din nou dupa continuitatea ei prin continutul la care s-a limitat, pentru a repeta ciclul la infinit. Conceptul de socializare se dizolva in momentul in care dai "like" fara a comenta, multumindu-te cu parerea proprie si personala, ce duce la o forma de delir. Asi dori sa exeplific dar prefer sa comentam... exemplificarea mea nu face decat sa duca la cele spuse mai sus, din moment ce ai citit asta si preferi sa te inchizi in tine,multumindu-te cu raspunsul tau, e ok, dar constientizeaza raspunsul, e doar oglindirea fata de tine !
No comments:
Post a Comment