azi ma intreb de ce mai scriu si totusi o fac pentru ca numai asa observ plafonarea vietii, deja devine plafonant scrisul in sine, ego-ul reprima, letargia sau comoditatea este instalata bine, multumindu-ma doar cu pierderea in fantezii, realizez ca nu mai e de ajuns doar sa scriu, astfel trebuie gasita o ocupatie cu o oarecare rutina si un venit sigur si instant pentru o alta satisfacere inafara de cea divina, muzica fiind singura care nu impune decat placere, ma pot pierde in ea cu un sentiment unic de recreere si definire a momentului, ma pierd atat de tare in ea in cat dispare orice nevoie de a ma mai stresa cu ceva, pur si simplu aduce la constiinta splendoarea momentului, pierzandu-ma in ea si in el...