Şi după încă o zi in care căutăm un scop al împlinirii, am dat tot de drama, probabil e  repercursiunea plăcerii, în contextul meu nefiind altfel înţeleasă. Din natura interzisă şi înţeleasă greşit, am ajuns  să văd drama ca iadul creeat de conştiinţa falsă a ego-ului, altfel nu poţi dânsa cu ea, trebuind tratata cu intenţii bune, definite de adevăr, nu de moment sau interes, astfel am mai trecut peste o dramă într-o manieră nobilă şi  raţională, continuând să realizez importanta comunicării neconditionale, pentru nararea acestui jurnal de autocunoastere spre disolvarea personalităţii false, constientizand în mare măsură îndoctrinarea şi frica, pentru a nu mă lasă influenţat de ea.
Realizând  în momentul de faţă viziunea de tunel prin care povestesc  fără a da importata detaliilor manifestate de experientele...