controland dorinta desfranata a gandului...

Dupa o seara sarita, revin la continuarea descrierii poftei neincetate de viata cu care ma manifest. Am crescut invatand din extreme si doar prin gravitatea experientei ajungeam la saturatie.... exista o satisfactie ciudata in a duce lucrurile la extrem, cu gandul ca vor cauza o saturatie si o lectie de viata, dar nu e ok, lectia a ajuns la un punct in care te gandesti ca in momentul in care vrei sa te pui la un film cu fel si fel de pofte... poti sa spui stop sa iti faci un ceai cu care sa creezi ceva util in locul satisfacerii poftei de viata cu mancare sau alte prostii, ca de fapt ce e pofta asta? mania care ne face sa tanjim dupa implinire, care ajunge la un nivel in care o reprimam cu iluzii, pentru a continua in starea asta letargica de schizofrenie din care adunam informatii si idei, pentru  imortalizarea cat mai intensa momentului...  identitatea falsa creeata in tot acest timp de inconstienta si indoctrinare prin societate, ne mentine cu frica trecutului pierduti cu gandul in viitor pentru a fi orbiti de prezent...Astfel dupa inca o seara tolanita, pofta de viata revine pentru inca o zi in care mai incercam sa facem un pas in calea autocunoasterii. REalizând sublim în câte gânduri ne pierdem până apucăm să la scriem, să ne dăm seama că suntem profund pe autopilot...Revenind la gand, ajungem la baza, cu nevoia de echilibru, gandul e cel care ne duce spre bine si spre rau, legat de sentiment, devine intens si manifestam splendoarea universului prin noi, cand gandul va fi eliberat de coruptie, universul se va manifesta prin noi cu puterea infinitului, trebuie doar eliberat gandul...