Si din nou revin la alemele scrieri, dupa inca o zi fara o noima, cautand doar satisfacerea de sine, tin sa continui deslusirea gandurilor, pentru a imputernici autocuoasterea , pentru a uita de momentele in care ma pierd in exeplificarile trecutului, sunt atat de puternice in cat mentin starea letargica, daca ne-am trezi subit si am spune ca de maine nu ne mai recunoastem si nu ne mai identificam dupa tot ce am acumulat cu trecutul, viata ar lua o noua forma, am incepe sa traim dupa infinitul prezentului, fara a mai fi rapusi de evaluarea situatiei cu ochii trecutului....pierduti in dorinta...avand mereu gandul ocoupat cu ea...pentru o noua falsa implinire...